Chemoprofilaxia la pisici
Tratamentul de prevenire a dirofilariei la pisici urmeaza aceleasi reguli stabilite la caini. Ivermectina este cunoscuta in SUA pentru utilizarea ca agent profilactic la pisici aplicata lunar in doze de 24 mcg/kg. In aceste doze Ivermectina este eficienta si in tratamentul si preventia A. Tubaeforme si A. Braziliensi.
Milbemycin oxime este deasemenea disponibil pe piata in aceleasi forme de prezentare aromate ca si la caine. Doza recomandata pentru pisici este de 2000mcg/kg. In aceasta doza milbemycin este eficient in preventia D. Immitis si eliminarea adultilor de A. Tubaeforme si T.cati.
Selamectin o singura doza de 6 mg/kg de selamectin previne total dezvoltarea microfilariilor de D. Immitis in infectii experimentale la pisici. Deasemena selamectin s-a dovedit eficient si impotriva viermilor rotunzi T. Cati si A. Tubaeforme la pisici.
Profilaxia clinica a dirofilariei la caini si pisici.
Toate lactonele macrociclice sunt total eficace impotriva microfilariilor de D. Immitis cand sunt administrate la fiecare 30 pana la 60 zile. Acestea asigura o masura de siguranta in cazul omiterii tratamentului lunar, sau cand istoria chemoprofilactica nu poate fi verificata.S-a dovedit ca Ivermectn si Milbemycin oxime asigura un grad ridicat de protectie cand sunt administrate regulat incepand de la 3 luni dupa infectie. De fapt, administrarea prelungita omoara nu numai larvele tinere dar si larvele dezvoltate, adultii tineri „imaturi”, si/sau adultii. Ivermectina are cel mai sigur efect in activitatea adulticida, in timp ce milbemycin are cea mai slaba activitate, iar eficacitatea selamectin si injectilor moxidectin se situeaza intre ivermectin si milbemycin.
Terapia adulticida
Melarsomine. Adulticid arsenical, este singurul adulticid disponibil pentru caini, eficacitatea in cazul pisicilor punandu-se la indoiala. Melarsomine este admininstrat adanc intramuscular in muschiul lombar-Longisimus dorsi. Daca tratamententul adulticid este ales pentru cainii cu semne clinice trebuie incercata stabilizarea semnelor clinice ale pacientului prin terapie simptomatica inainte de a incepe terapia adulticida. Se recomanda scaderea activitatii fizice. Protocolul de administrare: 2 administrari , o injectie la 24h (este recomandat de producatori pentru cainii cu risc scazut de complicatii trombemolice). Pentru cainii cu risc crescut, o eliminare a viermilior graduala , este posibila printr-o o terapie cu 3 injectii cu o doza initiala, urmata in 4-6 saptamani de un tratament cu doua doze. Este benefica administrarea unei doze profilactice de ivermectina inaintea administarii melaromine.
Cea mai intalnita complicatie care intervine in cazul terapiei cu melarsomine este inflamarea locala la locul injectiei. Acest risc poate fi minimizat urmand indicatiile producatorului (schimbi acele inainte de injectie, administrezi intramuscular adanc , apesi pe locul administrarii, si alternezi locurile). In plus , pot fi administrati corticosteroizi in acelasi timp cu melarsomine pentru a reduce reactia inflamatorie.
Ivermectina. Administrarea lunara continua de doze profilactice de ivermectina, singura sau in combinatie cu Pyrantel pamate. Este foarte eficienta impotriva larvelor si a adultilor tineri de dirofilarii( < de 7 luni post-infectie). Efectul adulticid al ivermectinei necesita mai mult de un an de administrare lunara continua si poate dura mai mult de 2 ani pana cand dirofilariile pot fi complet eliminate. Cu cat viermii sunt mai vechi in organism, in momentul in care sunt prima data expusi la ivermectin, cu atat ei mor mai greu. Intre timp infectia persista si continua sa cauzeze boala. Prin urmare administrarea continua a ivermectin nu este in general un substituent pentru tratamentul conventional cu adulticide arsenicale. In legatura cu aceasta substituire , studiile arata ca imaginile radiografice si cele ecocardiografice arata mai rau pentru cainii care au fost tratati lunar timp de 2 ani.
Pisicile cu dirofilarioza ar trebui supuse unei terapii lunare preventive corticosteroide de durata scurta pentru a regla semnele respiratorii.
Indepartarea chirurgicala
Ultrasonografia se poate folosi ca metoda de diagnostic si tratament chirurgical prin indepartarea stadiilor adulte. Murat Sarierler si Bulent Ulutas, de la Universitatea Adnan Menderes, Turcia intr-o cercetare au incercat indepartarea dirofilariilor din cordul unui caine. Anstezia s-a realizat cu xilazina si ketamina combinate cu administrarea subcutanta de atropina.
Cainele a fost pozitionat pe partea laterala. Regiunea venei jugulare dreapta a fost pregatita pentru operatie aseptica. De asemenea, spatiul intercostal 5-7 a fost ras si apoi aplicat gel pentru examinarea ultrasonografica. Ca urmare a inciziei venei jugulare drepte, pensele forceps flexibile au fost introduse in jugulara. Sub ghidajul ultrasonografiei, dirofilariile au fost inlaturate. Insertia s-a repetat pentru eliminare tutoror dirofilariilor posibile. S-au extras 17 dirofilarii adulte. O zi dupa interventia chirurgicala cainele a murit din cauza conditiei clinice precare. La examenul necropsic efectuat imediat s-au mai gasit alti 34 de viermi la cavitatea drepta a inimii si artera pulmonara.
Complicatii
Tromembolismul spontan sau post-adulticid, cu viermi morti sau muribunzi, este cea mai importanta complicatie a dirofilariozei. Acesta poate prepicita sau inrautati semnele clinice, poate cauza oprirea cordului drept, si in cazuri rare infarct pulmonar sau hemoptizie. Moartea rapida a pacientului poate rezulta din oprirea fulminanta a respiratiei, coagulare intravasculara disemniata (CID) , sau poate fi inexplicabila sau subita (artimia sau embolism pulmonar masiv). Cel mai adesea insa complicatile se manifesta sub forma unui debut brusc de letargie, anorexie, tuse 7-10 zile dupa terapia adulticida si apar din cauza nerestrictionarii efortului. Dispneea, febra, mucoasele palide si sunete pulmonare anormale pot fi intalnite la examenul fizic.Radiografia toracica arata infiltratii pulmonare semnificative, mai severe in lobul caudal al pulmonului. Gradul de agravare este semnificativ in comparatie cu cele facute in timpul pretratamentului. Infiltratiile , tipic alveolare , sunt mai severe in lobul caudal.
