CDC-ul a publicat un indrumar in legatura cu diagnosticarea cazurilor de infectie cu noul virus H1N1 care sa ajute la uniformizarea practicilor guvernamentale si ale institutiilor sanitare din diverse state. Acest lucru este esential pentru o estimare cat mai corecta si apropiata de realitate a extinderii pandemiei si pentru colecatarea de date pentru studiile epidemiologice realizate de diverse laboratoare si universitati de pe intreg cuprinsul globului. Teoretic, clinicienii din toate statele ar trebui sa se informeze prin intermediul ministerelor sanatatii despre testele de diagnostic recomandate, pentru o uniformizare a datelor obtinute din diverse zone ale lumii.
Trebuie testati pentru infectia cu noul virus H1N1 indivizii care prezinta afectiuni respiratorii acute insotite de febra insotita de debutul cel putin a unuia dintre urmatoarele simptome: rinoree, congestie nazala, tuse sau dureri in gat. Prioritate la testare trebuie sa aibe indivizii ce necesita spitalizare si cei aflati intr-una dintre categoriile cu risc sporit pentru aparitia complicatiilor.
Diagnosticul de confirmare nu este necesar pentru toti pacientii suspectati de a fi infectati cu noul virus H1N1, mai ales in cazul in care forma de boala este usoara si persoana locuieste intr-o zona unde exista deja cazuri confirmate. Aceste recomandari referitoare la priorotatile la testare sunt lasate mai ales la latitudinea statelor sau comunitatilor afectate.
Pentru stabilirea unui diagnostic de laborator este necesara prelevarea unei probe de la nivelul aparatului respirator superior (exsudat nazal, nazo-faringian, faringian sau aspirat nazal). Sunt recomandate echipamentele de prelevare cu varf sintetic (poliester sau Dacron), cu recipient din aluminiu sau plastic. Nu sunt recomandate prelevatoarele cu varf de vata si recipient din lemn. Recipientul trebuie sa contina intre 1 si 3 ml de mediu de transport. Specimenele prelevate trebuiesc introduse imediat in mediul de transport si refrigerate la 4°C in vederea transportului cat mai rapid catre laboratorul autorizat. Odata ajunse la laborator, probele trebuiesc fie refrigerate la 4°C (preferabil mai putin de o saptamana), fie congelate la -70°C. Specimenele trebuiesc transportate si pastrate in containere etichetate clar, cu toate informatiile necesare.
In Statele Unite, testul recomandat pentru cazurile suspicionate de a fi infectii cu noul virus H1N1 testul RT-PCR in timp real (reverse-transcription polymerase chain reaction) pentru influenza A, B, H1 si H3. Testele RT-PCR sunt tehnici de laborator destinate amplificarii unei secvente anume a unei molecule de ARN. Secventa de ARN este mai intai copiata prin transcriptie inversa, obtinandu-se astfel AND-ul complementar, ce este apoi amplificat prin polimerizarea in lant a acestuia.
Metoda recomandata de catre Comitetul de Experti (Expert Committee) din cadrul OMS pentru stabilirea definitiva a subtipului viral caruia ii apartine un virus al influenzei de tip A implica folosirea unor antiseruri de specificitate foarte ridicata pentru subtipurile de hemaglutinina si neuraminidaza, obtinut de la specii care dau un minim de reactii nespecifice (de exemplu capra). O tehnica alternativa este reprezentata de folosirea unui antiser policlonal pe un grup de virusi gripali in stare intacta. Totusi, prin aceasta metoda identificarea subtipului gripal este mult mai dificila, imposibila chiar, pentru laboratoarele care nu sunt specializate pe influenza virusi.
Clinicienii pot apela si la testele antigenice rapide pentru virusi gripali in cadrul evaluarii pacientilor suspectati de astfel de infectii, dar rezultatele trebuiesc interpretate cu precautie. Diagnosticul cert de influenza A/H1N1 nu poate fi pus decat prin intermediul testelor RT-PCR si al culturilor. Utilitatea acestor teste comerciale este aceea de a distinge intre indivizi cu o infectie virala influenza tip B, si unii ce pot fi intr-adevar suspectati de infectia cu noul virus H1N1 - care este de tip A. Pe de alta parte, un caz la care rezultatele au fost pozitive nu poate fi considerat suspect in lipsa altor manifestari clinice. Sensibilitatea si specificitatea acestor teste antigenice rapide pentru depistarea virusilor influenzei de tip A sunt necunoscute, dar pana in prezent, valorile sensibilitatii inregistrate pentru cazurile de gripa sezoniera au fost relativ scazute. Astfel, un rezultat negativ la un astfel de test nu exclude posibilitatea existentei infectiei.
In aceeasi situatie se afla si testarea directa sau indirecta cu anticorpi imunoflorescenti. Si la aceste teste rezultatele trebuiesc interpretate cu prudenta, valorile specificitatii si sensibilitatii nefiind documentate pentru diagnosticarea infectiilor cu influenza virusi de tip A.
