Gripa este o boala infectioasa ce afecteaza deopotriva mamiferele si pasarile. Agentul cauzal este reprezentat de un ARN virus apartinand familiei Orthomyxoviridae.
In mod obisnuit gripa (influenza) este transmisa de la mamiferele infectate prin aerosoli ce contin particulele virale, formati consecutiv tusei sau stranutului; in cazul pasarilor transmiterea se face prin intermediul excrementelor. Virusul gripal se poate transmite de asemenea prin saliva, secretii nazale, fecale si sange. Infectarea se produce in urma contactului cu aceste lichide corporale sau cu suprafete contaminate.
Virusii gripali isi pastreaza capacitatea infectanta aproximativ o saptamana la temperatura corpului, dar la 0°C acestia raman activi timp de peste 30 de zile. La temperaturi foarte scazute isi pastreaza capacitatea infectanta un interval indefinit, dar pot fi usor inactivati de pe suprafete cu ajutorul dezinfectantilor si al detergentilor.
Gripa se raspandeste pe intreaga planeta in epidemii sezoniere, facand chiar milioane de victime in anii in care apare fenomenul pandemic. In secolul XX s-au inregistrat 3 pandemii de gripa, fiecare dintre acestea survenind consecutiv unei mutatii genetice majore. In multe cazuri pandemiile survin ca urmare a trecerii unui virus gripal de la o specie la alta. De cand a dus la aparitia primelor victime umane in Asia anilor "90, tulpina H5N1 de gripa aviara parea sa reprezinte principala amenintare pentru o urmatoare pandemie de gripa, totusi, noua tulpina de origine porcina H1N1 a constituit surpriza secolului XXI.
Etimologia termenului "influenza" isi are originea in Italia secolului XV, cand boala era atribuita "influentelor" astrale nefavorabile. Progresul stiintelor medicale a dus la schimbarea termenului in "influenza di fredo", adica influenta frigului. Termenul "influenza" a fost prima oara atestat in limba engleza in anul 1743, acesta fiind imprumutat pentru a denumi epidemia din Europa acelui an. Din pacate, actualmente acest termen este "adoptat" in toate limbile de circulatie internationala si in lucrari de specialitate datorita panicii globale cauzate de pandemia actuala.
Simptomele gripale la om au fost descrise prima oara de catre Hypocrate, in urma cu 2400 de ani. Totusi, desi avem un interval urias in care au fost semnalate epidemii de gripa, datele istorice sunt foarte dificil de analizat si interpretat datorita similitudinii intre simptomele gripale si cele ale altor boli cum ar fi pneumonii infectioase, febra tifoida, tifosul. Prima inregistrare convingatoare a fost cea a pandemiei gripale din 1580, care a pornit din Asia si s-a raspandit atat in Africa si Europa, cat si in America. In Roma, istoricii au inregistrat un numar de peste 8000 de victime, iar in Spania unele orase au fost complet decimate. Pandemiile au mai aparut sporadic in secolele XVII si XVIII, cele cu raspandirea cea mai larga si brutala fiind epidemia de gripa spaniola si pandemia din 1830-1833, care a afectat circa un sfert din populatia expusa. In total sunt documentate un numar de 31 de pandemii, dintre care 3 au avut loc in secolul trecut.
Cea mai faimoasa ramane insa pandemia de gripa spaniola din 1918-1919 care se estimeaza ca a facut intre 50 si 100 de milioane de victime pe toate continentele. Numarul enorm de victime se datoreaza atat cresterii populatiei fata de anii 1800, dar si unei rate de infectare de peste 50%. De asemenea, surprinde prin severitatea simptomelor: hemoragii nazale, otice, gastro-intestinale, chiar si prezenta petesiilor cutanate, edemul pulmonar. Datorita acestor simptome boala a fost initial confundata cu holera sau cu febra tifoida.
Pentru a realiza agresivitatea acestei tulpini este suficient sa spunem ca din momentul in care virusul a ajuns in SUA, in 3 saptamani a infectat din punct de vedere geografic intreg continentul, si peste 70% din populatie.
Particularitatea epidemiologica a epidemiei de gripa spaniola este reprezentata de faptul ca numarul cel mai mare de victime proveneau din grupul de varsta 25-50 de ani, si nu din grupul de risc tineri si batrani. De asemenea, numarul de victime de sex masculin a fost considerabil mai ridicat. Gripa spaniola s-a raspandit la nivel mondial in adevaratul sens al cuvantului, ajungand si in cercul polar si in insule izolate ale Pacificului. Si toate acestea in conditiile in care miscarea oamenilor era mult restrictionata de mijloacele de transport arhaice in comparatie cu cele disponibile astazi. Din acest punct de vedere, in ciuda obtinerii catorva antivirale eficiente (in cantitati insuficiente) si a multor antibiotice care sa limiteze mortalitatea prin suprainfectii secundare, o pandemie gripala este chiar mai amenintatoare in 2009 decat era acum 100 de ani. Se pare ca au fost necesare numai trei luni de zile pentru ca pandemia de H1N1 sa ajunga pe toate continentele...
Taxonomie
De-a lungul timpului oamenii au desemnat ca agent cauzal pentru boala gripala intai astrele, apoi frigul, iar in cele din urma, pana aproape de jumatatea secolului trecut au fost incriminate diverse specii bacteriene, dar in principal H. influenzae. Abia in 1933 Smith, Andrews si Laidlaw au izolat virusul gripal intr-o populatie de dihori. La inceput acest virus a fost incadrat in familia Myxoviridae, iar in 1940 (intr-o perioada incipienta a imunologiei, anterioara descoperirii culturilor celulare si in care putini alti virusi erau cunoscuti) a fost observata proprietatea hemaglutinanta a acestui virus, urmata de descoperirea ca virusul poate fi mentinut pe oua embrionate. Aceste doua descoperiri au facut ca acesta sa fie unul dintre cei mai bine studiati virusi in acea perioada. Cu timpul in aceasta familie au fost adaugati mai multi virusi, pana cand, in 1970, aceasta a fost segmentata in 2 familii distincte: Paramyxoviridae si Orthomyxoviridae.
In familia Paramyxoviridae sunt incadrate virusurile parainfluentelor si pseudopestelor, iar in familia Orthomyxoviridae se regasesc 5 genuri: influenza virus tip A, B, C, Thogovirus si Isavirus.
| Familie | Gen | Virus |
| Orthomyxoviridae | Influenza tip A | Virus influenza A |
| Influenza tip B | Virus influenza B | |
| Influenza tip C | Virus influenza C | |
| Thogotovirus | Virus Thogoto | |
| Isavirus | Virus ISAV (anemia infectioasa a somonului) |
Toate aceste genuri au in comun caracteristicile generale ale familiei, respectiv toate prezinta genom segmentat, cu ARN de sens negativ, se replica intranuclear in celulele gazda si sunt reprezentate de particule de dimensiuni cuprinse intre 80 si 120 nm, fiind extrem de pleiomorfe.
Virusii de tip A pot infecta o mare parte dintre mamifere (cai, porci, dihori, inclusiv omul) dar si pasari. Acestia sunt patogenul cel mai raspandit la om, si cel mai des incriminati in pandemiile de gripa. Porcii si pasarile sunt considerate specii rezervor, generand o larga diversitate de virusi modificati fie genetic fie antigenic, ce sunt apoi transferati inapoi la oameni datorita contactului apropiat cu aceste specii de animale.
Dintre acestia, se deosebesc 15 serotipuri H (hemaglutinina) si 9 serotipuri N (neuraminidaza).
Virusii de tip B pot infecta doar mamifere si nu produc simptome la fel de severe ca cei de tip A. In cazul virusilor influenza tip B nu se deosebesc serotipuri distincte. In majoritatea cazurilor boala se manifesta sporadic, mai ales in comunitati rezidentiale, precum azilele de batrani.
Virusii de tip C infecteaza de asemenea numai mamifere, dar in general nu declanseaza nici un simptom de boala. Acestia sunt diferiti fata de cei de tip A si B atat din punct de vedere genetic cat si morfologic.
