Preventia gripei porcine este reprezentata de 3 elemente: preventia la suine, prevenirea transmiterii la om si preventia raspandirii in populatia umana.
Preventia la suine
Metodele traditionale de prevenire a raspandirii gripei porcine include managementul facilitatilor, managementul cirezilor si vaccinarea. Deoarece majoritatea manifestarilor grave de boala sunt asociate cu prezenta infectiilor secundare datorate altor patogeni, strategiile de control ce se bazeaza numai pe vaccinare s-au dovedit uneori insuficiente. De asemenea, controlul gripei porcine prin programele de vaccinare a devenit mult mai dificila in ultima decada deoarece evolutia virusului a dus la aparitia unor rezultate inconsecvente la vaccinurile traditionale.
Vaccinurile comerciale standardizate sunt eficiente in controlarea infectiei atunci cand tulpinile virale sunt destul de asemanatoare pentru aparitia fenomenului de imunitate incrucisata. In cazurile dificile sunt folosite vaccinuri autogene, produse chiar din virusul izolat in aceea populatie. Strategiile actuale de vaccinare din fermele de porci includ de obicei utilizarea unuia dintre vaccinurile bivalente contra virusului gripal porcin H3N2.
Aceste strategii de vaccinare s-au dovedit a fi relativ eficiente, in sensul ca au impiedicat aparitia imbolnavirilor si deci a pierderilor economice imediate, dar nu au impiedicat infectarea animalelor si nici raspandirea virusilor in interiorul efectivului.
Managementul facilitatilor cuprinde folosirea dezinfectantilor si a temperaturii ambientale pentru a controla prezenta virusilor in mediu. Este improbabil ca virusul sa supravietuiasca mai mult de 2 saptamani fara existenta unei gazde (cu exceptia temperaturilor scazute).
Managementul turmei se refera la verificarea animalelor nou introduse in efective, mai ales in cazul celor indemne. Virusii gripali pot supravietui 3 luni in celulele porcilor purtatori dar clinic sanatosi, carantina animalelor constituind una dintre cele mai eficiente metode de preventie a introducerii virusului in efective indemne prin intermediul animalelor nou-introduse.
Mai nou riscul cel mai mare este reprezentat chiar de ingrijitori, noul virus al influenzei porcine aparand in efectivele de porcine doar ca rezultat al unei zoonoze inverse, el transmitandu-se de la oameni la porci. Cum tulpina predominanta anterior fusese o tulpina H3N2, nu exista imunitate pentru noua tulpina H1N1 in populatiile de porcine. Desi aceasta noua tulpina nu provoaca cazuri grave de boala, numarul mare de indivizi infectati poate constitui o problema economica in lumina faptului ca toti indivizii bolnavi pierd in greutate si nu ating standardele zilnice stabilite. De asemenea, opinia publica poate fi descurajata de la a mai consuma carnea de porc de teama unei infectii. Si nu in ultimul rand, cel mai mare risc prezentat de infectii la scara larga cu acest nou virus H1N1 in efectivele porcine este reprezentat de potentialul mutagen al acestui virus.
Prevenirea transmiterii la om
Transmiterea de la porcine la oameni este dependenta de contactul apropiat dintre animale si om, cu cat contactul este mai strans, cu atat riscul de transmitere este mai mare. Din acest motiv tarile in curs de dezvoltare sunt mult mai expuse acestui fenomen, spre deosebire de tarile dezvoltate, unde sistemele de crestere sunt in mare parte automatizate. Desi majoritatea tipurilor de gripa porcina nu se transmit la om, uneori apar si astfel de cazuri, motiv pentru care atat crescatorii cat si medicii veterinari sunt incurajati sa poarte masti si echipament de protectie atunci cand intra in contact cu animalele infectate.
Prevenirea transmiterii de la om la om
Gripa se transmite de la om la om prin tuse si stranut, dar si prin intermediul suprafetelor infectate. Gripa porcina nu se transmite prin intermediul preparatelor din carne de porc. Recomandarile pentru prevenirea transmiterii interumane a virusului include spalarea si dezinfectarea mainilor, evitarea aglomeratiilor, acoperirea gurii si a nasului in cazul stranutului si al tusei si dezinfectarea suprafetelor ce vin in contact cu nasul, gura sau ochii.
Desi vaccinurile antigripale existente nu induc imunitate contra noului virus H1N1, este asteptata cat de curand aparitia unui nou tip de vaccin contra acestei tulpini.
Tratamentul la porcine
Cum gripa porcina nu este o boala severa, de obicei nu se recomanda decat odihna si o buna intretinere a animalelor infectate. Efortul medicilor veterinari se concentreaza in acest caz pe prevenirea raspandirii infectiei si la alte animale sau alte crescatorii.
Uneori este recomandabila folosirea antibioticelor, care, desi nu au nici un efect asupra virusului gripal, ajuta la prevenirea aparitiei pneumoniilor bacteriene si a infectiilor secundare. Aceasta abordare este recomandata mai ales in cazul efectivelor greu incercate de gripa porcina.
Tratamentul la oameni
In cazul persoanelor infectate cu virusul gripei porcine, medicamentele antivirale pot face ca simptomele sa se manifeste mai bland si pot grabi insanatosirea. Aceste medicamente pot de asemenea preveni aparitia complicatiilor secundare, fapt important mai ales pentru categoriile de risc. Ca metoda de tratament, antiviralele functioneaza optim daca sunt administrate in primele 48 de ore de la infectie.
Pentru tratamentul si/sau preventia imbolnavirii cu noul virus H1N1, CDC-ul recomanda administrarea de oseltamivir (Tamiflu) sau zanamivir (Relenza), virusii izolati in cursul epidemiei din 2009 fiind rezistenti la amantadina si rimantadina.
Pe langa antivirale, schema terapeutica este axata pe reducerea febrei si mentinerea sau restabilirea echilibrului hidro-electrolitic. Totusi, majoritatea pacientilor umani infectati cu noul virus H1N1 s-au refacut complet fara necesitatea administrarii medicamentelor antivirale sau a altor ingrijiri medicale.
